Ce să faci dacă un cățeluș are jigodie? Simptome, rata de supraviețuire și ghid de gestionare
Echipa veterinară Tashikin
A primi un nou cățeluș acasă este un moment plin de bucurie, dar problemele de sănătate care vin odată cu el îi îngrijorează adesea pe proprietarii începători. Jigodia (Canine Distemper) este o boală virală gravă care îi îngrijorează în mod special pe proprietarii de cățeluși. S-ar putea să fi auzit de pericolul său sau să fi observat unele simptome îngrijorătoare la cățelușul dumneavoastră. Nu vă faceți griji, Tashikin este aici pentru a vă ajuta. Acest articol își propune să răspundă la cele mai importante întrebări despre jigodia la cățeluși, de la identificarea simptomelor până la înțelegerea ratei de supraviețuire și a metodelor de gestionare, oferindu-vă îndrumări clare și profesionale pentru a vă ajuta să luați deciziile corecte în momentele cruciale, deoarece, la fel ca dumneavoastră, ne pasă profund de sănătatea și fericirea fiecărei vieți mici.
De ce este mai probabil ca micul meu câine să facă jigodie?
Cățelușii sunt ca bebelușii umani, sistemul lor imunitar nu este complet dezvoltat, iar capacitatea lor de a rezista bolilor este relativ slabă. Deși este posibil să fi obținut unii anticorpi materni din laptele matern, efectul protector al acestor anticorpi va slăbi treptat odată cu trecerea timpului (de obicei între 6 și 12 săptămâni), formând o „fereastră de susceptibilitate”. Dacă în acest moment cățelușul nu a finalizat schema completă de vaccinare, este ușor să fie atacat de virusul jigodiei canine (CDV). Conform statisticilor Centrului Chinez de Prevenire și Control al Bolilor Animale, incidența este cea mai mare la cățelușii cu vârsta cuprinsă între 4 și 12 luni, iar rata mortalității poate ajunge la peste 50%, în timp ce incidența la câinii cu vârsta peste 2 ani este semnificativ redusă. De aceea, este atât de important să vă vaccinați cățelușul la timp.
Atenție! Semnele timpurii și simptomele comune ale jigodiei la cățeluși
Detectarea timpurie a simptomelor jigodiei la cățeluși este crucială pentru a câștiga timp pentru tratament. Simptomele jigodiei pot fi diverse și apar adesea în etape, uneori fiind ușor de confundat cu alte boli. Iată simptomele comune ale jigodiei la care trebuie să fiți atenți:
Simptome ale tractului respirator
- Secreții nazale:Inițial pot fi ca apa limpede, iar mai târziu pot deveni secreții purulente galben-verzui.
- Tuse:Tuse uscată sau umedă.
- Strănut.
- Respirație rapidă sau dificilă.
Simptome ale tractului digestiv
- Vărsături.
- Diaree:Scaunul poate fi apos, uneori chiar cu sânge.
- Pierderea poftei de mâncare sau refuzul complet de a mânca.
- Poate fi însoțită de semne de deshidratare (cum ar fi ochii înfundați, elasticitatea redusă a pielii).
Simptome oculare
- Secreții oculare crescute:De asemenea, pot trece de la apoase la purulente, ducând la lipirea pleoapelor.
- Conjunctivită:Ochi roșii, fotofobie.
Simptome ale sistemului nervos (apar de obicei mai târziu)
Acesta este cel mai îngrijorător simptom al jigodiei, care apare de obicei la 1-3 săptămâni sau mai târziu după apariția altor simptome, dar poate apărea brusc și fără simptome anterioare evidente. Include:
- Spasme musculare sau tremurături:Pot începe cu spasme faciale ușoare și pot evolua spre întregul corp, mai ales la nivelul capului și picioarelor.
- Crize epileptice:Se manifestă prin cădere la pământ, mișcări ale membrelor, spumă la gură, incontinență etc.
- Ataxie:Mers șovăielnic, incapacitate de a menține echilibrul.
- Învârtire, înclinarea capului.
- Comportament anormal:De exemplu, devine agresiv sau neobișnuit de docil, rătăcire fără scop etc.
Alte simptome
- Febră:Temperatura corpului prezintă febră bifazică (mai întâi crește la 39,5-41°C timp de 1-3 zile, scade scurt și crește din nou).
- Depresie mentală, lipsă de energie, somnolență.
- Hiperkeratoză a pernuțelor (boala pernuțelor dure):Apare de obicei la 15-30 de zile după infecție și este un semn distinctiv al stadiului tardiv al bolii.
Despre jigodia la cățeluși: 4 întrebări pe care proprietarii le pun cel mai des
Aceasta este cea mai sfâșietoare întrebare pentru fiecare proprietar. Sincer vorbind, rata de supraviețuire a jigodiei la cățeluși nu este foarte mare, mai ales după apariția simptomelor severe sau a simptomelor neurologice. Șansele de supraviețuire sunt afectate de mulți factori, inclusiv virulența tulpinii de virus infectată, vârsta și starea generală de sănătate a cățelușului, intensitatea răspunsului sistemului imunitar și dacă primește tratament prompt și eficient. În prezent, nu există medicamente specifice care să poată ucide direct virusul jigodiei, tratamentul este în principal de susținere, cu scopul de a ajuta cățelușul să reziste virusului, să controleze infecțiile secundare și să mențină semnele vitale. Conform statisticilor clinice Tashikin, rata de vindecare a tratamentului precoce (în 72 de ore de la apariția simptomelor) poate ajunge la peste 80%, rata de succes a tratamentului în stadiu mediu și tardiv scade semnificativ, iar rata de supraviețuire după apariția simptomelor neurologice este mai mică de 20%. Detectarea timpurie și începerea imediată a unui tratament de susținere agresiv sunt cheia pentru creșterea șanselor de supraviețuire. Dar chiar și așa, proprietarii trebuie să fie pregătiți psihologic pentru un posibil rezultat nefavorabil.
După cum am menționat anterior, simptomele jigodiei sunt diverse și nespecifice. Este dificil de diagnosticat doar prin observarea simptomelor. Medicul dumneavoastră veterinar va lua în considerare:
- Simptome clinice:Semnele pe care le descrieți și cele descoperite de medicul veterinar în timpul examinării.
- Istoricul bolii:Vârsta cățelușului, starea de vaccinare, istoricul de contact etc.
- Teste de laborator:Aceasta este cheia pentru diagnostic. Medicul veterinar poate recomanda un test rapid de antigen (cum ar fi testul rapid Tashikin CDV Ag, care trebuie operat strict conform procedurii: 1) Colectarea secrețiilor nazale/oculare → 2) Diluarea probei → 3) Picurarea în orificiul de testare al benzii de testare → 4) Citirea rezultatelor în 10 minute) sau alte teste de laborator (cum ar fi PCR) pentru a confirma prezența virusului jigodiei.Consultați ghidul detaliat de operare a testului rapid Tashikin CDV Ag
Este posibil ca un cățeluș să se recupereze de jigodie, mai ales în cazurile în care simptomele sunt ușoare și nu apar simptome neurologice. Unii cățeluși norocoși care se recuperează pot să nu aibă sechele evidente. Cu toate acestea, dacă virusul a invadat sistemul nervos, chiar dacă cățelușul supraviețuiește, poate rămâne cu sechele neurologice permanente, cum ar fi:
- Crize epileptice recurente.
- Spasme musculare sau tremurături persistente.
- Modificări de comportament (cum ar fi agresivitate crescută).
- Coordonare redusă.
- Paralizia membrelor.
- Hipoplazie de smalț (afectează dinții permanenți).
Îngrijirea în timpul perioadei de recuperare este foarte importantă pentru a reduce riscul de sechele și pentru a ajuta cățelușul să se recupereze, necesită răbdare și respectarea instrucțiunilor medicului veterinar.
Virusul jigodiei este foarte contagios. Principala cale de transmitere este prin picături aeriene, atunci când animalele infectate tușesc sau strănută, virusul se răspândește în aer. Cățelușii sănătoși pot fi infectați prin inhalarea acestor picături care conțin virusul. În plus, virusul se poate transmite și prin contact direct cu secrețiile (cum ar fi secrețiile nazale, secrețiile oculare, saliva) sau excrementele (urina, fecalele) animalelor infectate. Virusul poate supraviețui, de asemenea, în mediu pentru o perioadă de timp (mai ales în medii răcoroase și umede), astfel încât contactul cu boluri de hrană, jucării, haine și alte obiecte de mediu contaminate cu virusul poate duce, de asemenea, la infecție. De aceea, izolarea animalelor bolnave și dezinfectarea completă a mediului sunt atât de importante.
Ați găsit simptome suspecte? Acționați imediat!
- Izolați imediat:Așezați cățelușul suspectat de boală într-o cameră separată, folosind boluri de hrană, boluri de apă și covorașe separate. Spălați-vă bine pe mâini după ce ați manipulat cățelușul bolnav.
- Răcire fizică:Când cățelușul are febră, nu-l supraîncălziți! Puteți folosi un prosop umed pentru a șterge rădăcinile urechilor și abdomenul pentru a ajuta la disiparea căldurii și pentru a evita inducerea convulsiilor.
- Contactați un medic veterinar:Sunați imediat medicul veterinar, descrieți în detaliu simptomele, vârsta cățelușului și starea de vaccinare. Informați din timp clinica că suspectați jigodie, astfel încât să fie pregătită pentru izolare.
- Dezinfectarea mediului:Curățați temeinic toate zonele și obiectele pe care cățelușul le-a atins cu înălbitor diluat 1:32.
- Urmați sfaturile medicului:Urmați cu strictețe planul de îngrijire al medicului veterinar, inclusiv perfuzii, antibiotice, anticonvulsivante și suport nutrițional.
Prevenirea este esențială: Cum să vă protejați cățelușul
În fața unei boli periculoase precum jigodia, prevenirea este întotdeauna cea mai bună strategie. Cea mai eficientă modalitate de a vă proteja cățelușul este:
Programul de vaccinare
- 6-8 săptămâni:Prima doză
- La interval de 4 săptămâni:A doua doză de rapel
- 16-18 săptămâni:A treia doză
- După maturitate:Imunizare de rapel anuală (consultați ghidul Asociației Americane a Medicilor Veterinari)
Mențineți o bună igienă
Dezinfectați regulat mediul cu înălbitor diluat.
Evitați contactul cu surse de boală
Evitați să mergeți în locuri aglomerate cu câini înainte de a finaliza vaccinarea.
Îmbunătățiți imunitatea
Oferiți o nutriție echilibrată și odihnă suficientă.
Dacă suspectați că cățelușul dumneavoastră prezintă oricare dintre simptomele de mai sus, nu vă bazați pe noroc, contactați imediat medicul veterinar pentru o evaluare și un diagnostic profesional! Jigodia se dezvoltă rapid, iar intervenția timpurie este crucială pentru salvarea vieții.